5. Viaţa de rugăciune

Să cultivăm o viaţă de rugăciune înţeleaptă, ce izvo­răşte din raţiune şi învăţătura Bisericii. „Mă voi ruga cu duhul, dar mă voi ruga şi cu mintea; voi cânta psalmi cu duhul, dar voi cânta psalmi şi cu mintea” (1Cor 14,15). Evlavia ce nu se naşte din credinţă, nu durea­ză; fără formarea religioasă şi credinţă, nu va fi virtute.

Sfânta Liturghie, Împărtăşania, meditarea Cuvântului lui Dumnezeu ne stimulează şi ne trezesc mintea, inima şi voinţa pentru a parcur­ge drumul nostru de conformare la Dumnezeu.

La Sfânta Liturghie ne vor­beşte Dumnezeu! De aceea, să sfinţim prima parte a Liturghiei! Orice creştin, ascultând lecturile de la Sfânta Liturghie, poate cunoaşte învăţătura şi adevărul lui Dumnezeu pe care să le reţină, să le medi­teze în timpul zilei şi să le mărturisească în faţa celorlalţi.

Sfânta Împărtăşanie: Credinţa trebuie să crească după Botez. Să-i cerem lui Isus euharistic acest har. Unde revarsă Isus din belşug harurile sale? În Euharistie. Unde se realizează mai mult unirea noastră cu Isus? În Împărtăşanie prin care îl primim pe autorul ha­rului! Fiecare va primi harul credinţei în funcţie de modul în care se pregăteşte şi primeşte Sfânta Împărtăşanie în fiinţa sa.

Meditaţia:Ca „să devenim Isus” este necesar, înainte de toate, să avem mintea lui Isus, modul său de a gândi şi de a vedea persoanele, istoria şi realita­tea. Pentru a avea mintea, gândirea lui Isus, este fundamentală meditarea zilnică a Cuvântului lui Dumnezeu. O meditaţie care, de preferinţă, urmează drumul liturgic pe care îl parcurge Bise­rica.