1. Actul de credinţă îi aparţine minţii
Tatăl ceresc doreşte ca viaţa noastră să se altoiască în Cristos Adevărul, Calea şi Viaţa. Mintea noastră să fie altoită în mintea lui Cristos, voinţa noastră în voinţa lui Cristos, inima noastră în inima lui Cristos. Astfel, la judecată, omul va fi găsit conform imaginii lui Cristos: „asemenea chipului Fiului” lui Dumnezeu (Rom 8,29).
„În primul rând, este necesar ca tu să crezi pentru a merita apoi, prin credinţă, să-l vezi pe Dumnezeu” (sfântul Augustin).
Aşa cum toată viaţa prezentă este o pregătire pentru viaţa veşnică, tot la fel viaţa minţii este, în mod particular, o pregătire pentru vederea lui Dumnezeu. Minţii îi aparţine actul credinţei. Prin urmare, pregătirea directă pe care Dumnezeu doreşte să o facem constă într-o viaţă de credinţă. Astfel, mintea se antrenează, prin credinţă, să-l vadă pe Dumnezeu.