1.  Actul de credinţă îi aparţine minţii

Tatăl ceresc doreşte ca viaţa noastră să se al­toiască în Cristos Adevărul, Calea şi Viaţa. Min­tea noastră să fie altoită în mintea lui Cristos, vo­inţa noastră în voinţa lui Cristos, inima noastră în inima lui Cristos. Astfel, la judecată, omul va fi găsit conform imaginii lui Cristos: „asemenea chipului Fiului” lui Dumnezeu (Rom 8,29).

 

„În primul rând, este necesar ca tu să crezi pentru a merita apoi, prin credinţă, să-l vezi pe Dumnezeu” (sfântul Augustin).

 

Aşa cum toată viaţa prezentă este o pregătire pentru viaţa veşnică, tot la fel viaţa minţii este, în mod particular, o pregătire pentru vederea lui Dumnezeu. Minţii îi aparţine actul credinţei. Prin urmare, pregătirea directă pe care Dumnezeu doreşte să o facem constă într-o viaţă de credinţă. Astfel, mintea se antrenează, prin credinţă, să-l vadă pe Dumnezeu.