Povestea Annei Nobile: sora ex-dansatoare în club de noapte
De la luminile unui night club, la cele delicate ale unei biserici. De la muzica zgomotoasă a unei discoteci, la muzica creştină. De la fusta mini, la văl. Iar tânăra de 20 de ani din club, disperată, se transformă într-un fluture. Care încetează să danseze pentru oameni şi începe să danseze pentru Dumnezeu.
Dansul
Anna Nobile îşi petrecea toate nopţile în discotecile din Milano, până la 830 dimineaţa. Mărturiseşte: „Înainte dansam pentru bărbaţi care îşi doreau doar trupul meu. Îmi aruncam viaţa în localurile cele mai rău famate unde o băutură, mai bine dacă era tare, un pumn de euro şi mirajul dansului în faţa tuturor erau suficiente pentru a-mi târî paşii zi după zi”.
La 23 de ani, Anna spune gata la toate acestea în timpul unei întâlniri de rugăciune, iar acolo se schimbă totul. Devine, deci, o soră în congregaţia „Muncitoarele Familiei din Nazaret” şi începe să-i întâlnească pe tinerii din Italia. Sr. Anna ne explică astfel alegerea ei: „Acum viaţa mea s-a schimbat; parcă m-am renăscut, dar nu am încetat de a dansa deoarece acum dansez pentru Dumnezeu, iar paşii mei, coregrafiile mele sunt toate dedicate lui”.
Acum desenează cu paşii săi şi cu coregrafiile sale prietenia, miracolul comunităţii, redescoperirea propriului trup. „Dansez Cuvântul divin între tinerii dornici de autenticitate, dansez Calea, Adevărul şi Viaţa”.
Ne mărturiseşte: „Întâlnirea cu Isus mi-a dat peste cap inima şi m-a făcut să regăsesc iubirea pe care o căutam în noapte”. Anna înţelege că acea energie pe care o exprima şi o risipea în dansul din discoteci era o nevoie superioară de spiritualitate; astfel ea a pornit în căutarea celui care este Creatorul neobositei sale frenezii şi l-a recunoscut pe acesta în Cristos.
Acum a fondat o şcoală de dans creştin numită „Holydance”; la Villa Immacolata din Torreglia conduce stagii de dans sacru deschise tinerilor majori până în 35 de ani. Şcoala propune cursuri pentru orice gust; se bazează pe conceptele catolice de comunitate şi persoană, remixate de muzică şi puse în coregrafie. Deasupra tunicii roşii şi a pantalonilor albi, sr. Anna îşi pune o tunică albă, asemănătoare cu haina baptismală de odinioară.
„Această haină este semnul întâlnirii cu Domnul”, explică ea tinerilor. Astfel, tânăra colindă Italia pentru a povesti credinţa şi a-l vesti pe Dumnezeu tinerilor prin limbajul trupului, pe care ei îl cunosc bine.
revista Catechisti Parrocchiali