Scrisoarea sfântului apostol Iuda

Această scriere scurtă, foarte asemănătoare cu Scrisoarea a doua a sfântului Petru, trădează preocuparea scriitorului sacru de a dori „să lupte pentru credinţă”, deoarece creştinii trăiesc în pericolul de a-şi trăda sau abandona credinţa.

Alcătuită dintr-un unic capitol cu 25 de versete, această scriere face parte din scrisorile numite „catolice” deoarece sunt trimise întregii Biserici. Iuda, la care se referă această scrisoare, nu face parte din grupul celor doisprezece apostoli care l-au urmat pe Isus, ci este una din rudele sale care l-a urmat după înviere. 

Numele Iuda, de fapt, îl întâlnim în Evanghelii (Mt 13,55; 6,3; Mc 3,21.31) şi la Paul (1Cor 9,5) care fac referinţă la „fraţii Domnului”. Autorul se prezintă, însă, ca fratele lui Iacob şi nu al lui Isus. Cu siguranţă, acest fapt este deoarece nu vrea să se laude în privinţa lui Isus cu prerogative umane ci cu atitudinea sa umilă care constă în „a servi”. Se defineşte, de fapt, „slujitor al lui Isus Cristos” iar creştinii, cărora li se adresează, primesc această frumoasă definiţie: „iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru Isus Cristos”.