Evanghelia după sfântul Matei

Matei, al cărui nume înseamnă „darul lui Dumnezeu”, este marele vameş care a fost chemat de Isus şi care a devenit unul dintre cei doisprezece apostoli. În Evanghelia sa prezintă: identitatea creştinilor şi Biserica drept comunitate.

Matei este unul dintre cei doisprezece apostoli care au răspuns invitaţiei lui Isus de a-l urma. Evangheliştii Marcu şi Luca îl mai numesc pe Matei şi Levi.

Chemarea pe care Isus i-o face este neobişnuită. Levi/Matei nu era, de fapt, un evreu care respecta Legea, ci un vameş care strângea taxele impuse poporului evreu de către romani. Aşadar, acesta era considerat un duşman al poporului care se vânduse romanilor, un păcătos public. De aceea, chemarea lui Isus de a-l urma naşte mirare, scandal şi nemulţumire.

Matei însă răspunde invitaţiei Domnului lăsându-şi munca bănoasă şi urmându-l fără ezitare. Bucuria lui este atât de mare, încât dă o petrecere la el acasă pentru Isus, pentru cei care îl urmau şi pentru mulţi alţi vameşi şi „păcătoşi”.

Evanghelia ne spune: „Plecând de acolo, Isus a văzut un om numit Matei, stând la postul de vamă, şi i-a spus: «Urmează-mă!» Ridicându-se, el l-a urmat. Şi pe când stătea la masă în casă, iată că mulţi vameşi şi păcătoşi au venit şi s-au aşezat la masă cu Isus şi cu discipolii lui” (Mt 9,9-10). Celor care murmură, Isus le aminteşte că el nu a venit pentru a-i condamna pe păcătoşi ci pentru a-i mântui. Încă din primele secole, Biserica a atribuit acestui apostol redactarea Evangheliei după Matei, adică redactarea acestei Evanghelii conform stilului şi din optica lui Matei. A fost scrisă, cu siguranţă, către sfârşitul primului secol (80 d.C.), după distrugerea oraşului Ierusalim şi a Templului. În acea situaţie tristă, scribii şi fariseii care se aflau în fruntea poporului, încercau să salveze ceea ce mai era posibil. În mod particular, încercau să se regăsească ca popor al lui Dumnezeu, în jurul Sfintelor Scripturi. Dar aceştia se confruntau cu creştinii care citeau Scripturile ebraice la lumina învăţăturii şi vieţii lui Isus, pe care îl considerau adevăratul interpret al cuvântului pe care Dumnezeu l-a comunicat poporului său şi singurul Învăţător cu autoritate.

Evanghelia după Matei este prima din lista celor patru Evanghelii, nu pentru că a fost scrisă înaintea celorlalte, ci deoarece a fost cea mai folosită în cadrul Bisericii datorită stilului său didactic. Este numită Evanghelia catehistului deoarece prezintă o serie ordonată de cuvinte (cinci discursuri) şi de fapte ale lui Isus care servesc pentru a da o instruire completă asupra noii identităţi creştine.

Mai este numită şi Evanghelie eclezială deoarece ajută la înţelegerea faptului că Biserica este o comunitate de fraţi şi surori reunită de Domnul înviat care trăieşte în mijlocul lor. Această Evanghelie sugerează deci stilul de viaţă pe care credincioşii trebuie să-l asume, mai ales în cadrul comunităţii.

Chemarea lui Matei a fost obiect de admiraţie din partea unor pictori faimoşi. În mod particular a lui Caravaggio. Pictorul surprinde această scenă din Evanghelie prezentându-l pe Matei ca pe un lacom strângător de taxe, aşezat la masă alături de patru bărbaţi care lucrează împreună cu el. Personajele sunt într-o cameră întunecată, în care nu intră nici măcar o rază de soare. Pe partea dreaptă se află Isus care îl cheamă pe Matei printr-un gest făcut cu mâna. Acesta ne aminteşte de gestul lui Dumnezeu Tatăl reprezentat pe fresca din Capela Sixtină care ne duce cu gândul la crearea lui Adam. Lumina ce cade asupra lui Levi, semn al mântuirii pe care Isus i-o oferă, îl uimeşte pe acesta, iar el, arătând cu degetul spre sine, pare că vrea să-l întrebe pe Isus dacă i se adresează chiar lui. Doi dintre colegii lui Levi, atinşi de acea lumină, se întorc către Cristos, în timp ce ceilalţi doi continuă să fixeze banii de-abia primiţi. Atitudinea lui Levi/Matei evidenţiază surprinderea sa în a se vedea chemat de Isus. Din momentul în care este chemat, Levi se va numi Matei care înseamnă „darul lui Dumnezeu”.

De ştiut că
Evanghelia după Matei este numită Evanghelia munţilor deoarece viaţa publică a lui Isus este scandată de-a lungul a şapte munţi, de la începutul său - ispitirile (Mt 4,8), până la trimiterea discipolilor în lume pentru a vesti Evanghelia (Mt 28,16).

Filippa Castronovo, fsp
(text tradus din site-ul www.paoline.it)

Citeşte textul: Evanghelia după sfântul Matei