Evanghelia după sfântul Marcu

Marcu este primul evanghelist care scrie despre Isus, definindu-l ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Evanghelia sa este adresată celor care încep un drum de viaţă creştină, ce sunt numiţi catehumeni.

Marcu este primul evanghelist care scrie despre Isus. Marcu numeşte opera sa „Evanghelie”, care în limba greacă, în care o scrie, înseamnă „Vestea cea Bună”. Această veste îl priveşte pe Isus Cristos, în mod particular se referă la moartea şi învierea sa. Nu se ştiu multe lucruri despre originea acestei Evanghelii şi despre autorul care a scris-o, aşa cum se întâmplă cu o mare parte din cărţile Bibliei, ai cărei autori sunt anonimi.

În ceea ce-l priveşte pe Marcu, Noul Testament menţionează diverse persoane cu acest nume şi care se află într-o legătură strânsă cu Petru şi Paul.

Faptele Apostolilor, de exemplu, amintesc de un anume „Ioan Marcu”, fiul unei femei din Ierusalim, care le-a oferit ospitalitate creştinilor în casa ei (Fap 12,12.25). Tot Faptele Apostolilor ne spun că Marcu era vărul lui Barnaba, şi împreună cu Barnaba şi Paul, a întreprins prima călătorie misionară. Într-un anumit punct al călătoriei, Marcu s-a întors la Ierusalim (Fap 13,13). Prin urmare, Ioan Marcu şi Marcu sunt aceeaşi persoană.

În Scrisorile sfântului Paul, Marcu este citat de trei ori: în Scrisoarea către Filemon (Flm 23-24); în Scrisoarea către Coloseni (Col 4,10); în Scrisoarea a doua către Timotei (2Tim 4,11).
Numele Marcu apare şi în Scrisoarea lui Petru, scrisă de la Roma, către anii 65 d.C., de unde se înţelege că Marcu era un strâns colaborator al apostolului Petru (1Pt 5,13).
Este posibil ca Marcu să-l fi cunoscut pe Isus dacă, după cum se pare, este el acel tânăr care a fugit fără haine în momentul arestării lui Isus (Mc 14,52-55).
Către anii 60, Marcu se află la Roma, unde scrie prima Evanghelie (Evanghelia după Marcu) conform propriei interpretări a faptelor care îl privesc pe Isus.
Un antic autor creştin, Papia (secolul al II-lea d.C.) afirmă că Marcu a fost interpretul sfântului Petru de la care a învăţat lucrurile spuse şi făcute de Domnul, pentru ca apoi să le scrie cu grijă. Chiar dacă această informaţie nu este sigură, rămâne semnificativ faptul că, în Evanghelia sa, Marcu îl aminteşte pe Petru de circa 20 de ori.

Evanghelia după Marcu este adresată, mai ales, catehumenului care are nevoie să ştie cine este Isus, pe cine vrea să urmeze, cum să-l urmeze, unde duce această urmare, pentru a nu-şi face iluzii. Marcu doreşte ca în inimile oamenilor să se nască dorinţa de a-l urma pe Isus până la cruce şi ca aceştia să-l recunoască aşa cum este el: Fiul lui Dumnezeu (Mc 1,1).
Marcu nu doreşte să ne transmită o biografie a lui Isus, deşi scrie şi date biografice. Povestirea sa acoperă o mică parte din arcul de timp al vieţii lui Isus. Naraţiunea începe când Isus are în jur de 30 de ani. Viaţa publică a lui Isus, după cum se ştie, a durat 3 ani.

Opera este împărţită în două părţi. Prima (1,14-8,30), în care citim despre multe miracole şi vindecări, se termină cu profesiunea de credinţă a lui Petru care proclamă că Isus este Fiul lui Dumnezeu cel viu. Cea de-a doua parte (8,31-16,8) prezintă cele 3 prevestiri ale patimii şi morţii (8,31-33; 9,31-32; 10,33-34), şi povesteşte ultima parte a vieţii lui Isus, până la moartea şi învierea sa.

De ştiut că:

În Evanghelia după Marcu, Isus este definit „Fiul lui Dumnezeu”. Această temă străbate întreaga Evanghelie: în titlul „Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” (1,1); în profesiunea de credinţă a lui Petru în Isus (8,29); în afirmaţia centurionului în faţa morţii lui Isus pe cruce (15,39).
Tatăl proclamă de două ori că Isus este Fiul său: la botez (1,11) şi la schimbarea la faţă (9,7). Însuşi Isus, în contextul patimii sale, răspunzând Marelui Preot care îl întreabă: „Tu eşti Cristos, Fiul celui binecuvântat?”, el spune: „Eu sunt” (14,61-62).
Titlul „Începutul Evangheliei lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu” înseamnă: „Originea Veştii celei Bune că Isus Cristos este Fiul lui Dumnezeu”.
Structura Evangheliei sfântului Marcu şi geografia sa constituie baza pentru Evangheliile lui Matei şi Luca.

Filippa Castronovo, fsp
(text tradus din site-ul www.paoline.it)

Citeşte textul: Evanghelia după sfântul Marcu