Matei, al cărui nume înseamnă „darul lui Dumnezeu”, este marele vameş care a fost chemat de Isus şi care a devenit unul dintre cei doisprezece apostoli. În Evanghelia sa prezintă: identitatea creştinilor şi Biserica drept comunitate.

Matei este unul dintre cei doisprezece apostoli care au răspuns invitaţiei lui Isus de a-l urma. Evangheliştii Marcu şi Luca îl mai numesc pe Matei şi Levi.

Chemarea pe care Isus i-o face este neobişnuită. Levi/Matei nu era, de fapt, un evreu care respecta Legea, ci un vameş care strângea taxele impuse poporului evreu de către romani. Aşadar, acesta era considerat un duşman al poporului care se vânduse romanilor, un păcătos public. De aceea, chemarea lui Isus de a-l urma naşte mirare, scandal şi nemulţumire.

Luca este evanghelistul care a scris două opere: Evanghelia după sfântul Luca şi Faptele Apostolilor. Este definit itinerantul prin excelenţă, cel care crede, martorul.

Luca, se distinge de ceilalţi trei evanghelişti: Matei, Marcu şi Ioan, prin faptul că a scris o operă în două volume: Evanghelia care poartă numele său şi Faptele Apostolilor.
Acesta din urmă începe în modul următor: „În prima carte, o, Teofil, am tratat despre tot ce a făcut şi a învăţat Isus, de la început până în ziua în care a fost înălţat, după ce, prin Duhul Sfânt, i-a instruit pe apostolii pe care îi alesese” (Fap 1,1-2).

Marcu este primul evanghelist care scrie despre Isus, definindu-l ca fiind Fiul lui Dumnezeu. Evanghelia sa este adresată celor care încep un drum de viaţă creştină, ce sunt numiţi catehumeni.

Marcu este primul evanghelist care scrie despre Isus. Marcu numeşte opera sa „Evanghelie”, care în limba greacă, în care o scrie, înseamnă „Vestea cea Bună”. Această veste îl priveşte pe Isus Cristos, în mod particular se referă la moartea şi învierea sa. Nu se ştiu multe lucruri despre originea acestei Evanghelii şi despre autorul care a scris-o, aşa cum se întâmplă cu o mare parte din cărţile Bibliei, ai cărei autori sunt anonimi.

Ioan este evanghelistul care a scris cea de-a patra Evanghelie definită Evanghelia creştinului. În aceasta, Isus este prezentat ca fiind cel care revelează, ca fiind lumina, calea, adevărul, viaţa. Scopul său este de a favoriza drumul de credinţă al creştinului şi perseverenţa pe acest drum.

Titlul Evanghelia după sfântul Ioan este menţionat în manuscrise vechi. Părinţii Bisericii ne dau primele informaţii în ceea ce-l priveşte pe Ioan ca fiind autorul celei de-a patra Evanghelii. Sfântul Irineu, îl identifică pe Ioan cu discipolul Domnului şi afirmă că acesta a locuit la Efes unde a scris şi Evanghelia. Ştim cu siguranţă că aceasta este ultima Evanghelie care a fost scrisă (80-90 d.C.). Forma sa finală este rezultatul unui lung proces de redacţie la care au colaborat diverse persoane care aparţineau comunităţii creştine ce îşi avea originea în persoana apostolului Ioan.