Apocalipsul sfântului Ioan

Cartea Apocalipsului poate fi definită ca fiind vestirea reînnoită către o comunitate care, deja creştină, are nevoie să-şi refocalizeze credinţa şi să o trăiască în mod activ pentru a construi Împărăţia lui Dumnezeu. În această vestire celebrează misterul pascal al lui Isus.

Cartea Apocalipsului este ultima carte a Bibliei. Cuvântul apocalipsă este primul termen care deschide cartea şi constituie şi titlul ei. Cartea, de fapt, începe cu aceste cuvinte: „Revelaţia lui Isus Cristos”.

În limbajul comun, cuvântul apocalipsă se referă la evenimente dezastruoase şi/sau catastrofice care indică sfârşitul lumii şi al istoriei. Cuvântul, în schimb, semnifică „a lua vălul care împiedică vederea” pentru a dezvălui ceea ce nu se vede. De aceea, termenul grec apocalipsă se traduce cu revelare. Dumnezeu ne face să cunoaştem ceea ce este imposibil să vedem şi să înţelegem. Această cunoaştere priveşte prezenţa mântuitoare şi activă a lui Cristos înviat în istorie, până la împlinirea timpurilor. În timpul desfăşurării sale, distruge orice formă de rău care ameninţă credinţa creştină.

Cartea Apocalipsului oferă consolare şi speranţă şi mărturiseşte public că Isus înviat este adevăratul învingător al răului şi al morţii.

Limbajul aparent misterios reia, în cheie creştină, un stil tipic Vechiului Testament, asemenea celui din Cartea lui Daniel.

Autorul prezintă această carte ca o „profeţie” deoarece doreşte să citească şi să interpreteze istoria prezentă şi să proiecteze viitorul, la lumina credinţei în Dumnezeu.

Mesajul acestei cărţi poate să se sintetizeze ca fiind un răspuns de credinţă dat în faţa dramei istoriei din orice timp. Credinţa creştină trebuie să se apere pe mai multe fronturi pentru a depăşi aceste obstacole şi a rămâne plină de fervoare.

Contextul istoric al cărţii este complex: creştinii sunt persecutaţi, este în vigoare cultul imperatorului care pune creştinii în opoziţie cu această tendinţă, este în floare mentalitatea hedonistă şi păgână, religiozitatea iudaică şi fascinaţia riturilor sale. Intervenţia mântuitoare s-a realizat în mod definitiv în Isus, mort şi înviat, Domnul istoriei, viu şi prezent în Biserica sa. Ea, deşi se bucură deja de mântuire, nu este scutită de pericole, de dificultăţi, de raporturi dificile cu mentalitatea mondenă care refuză acţiunea lui Cristos.

Cartea Apocalipsului poate fi definită ca o vestire reînnoită către o comunitate care, deja creştină, are nevoie de a-şi refocaliza credinţa şi de a o trăi în mod activ pentru a construi Împărăţia lui Dumnezeu. În această vestire se celebrează misterul pascal al lui Isus. Contextul pentru această nouă vestire este ambientul liturgic, în mod particular duminica, ziua Domnului. Cartea începe (1,4-8) şi se termină (22,16-20) cu un dialog liturgic unde, adunarea care ascultă, răspunde Cuvântului. În liturgie, comunitatea creştină ascultă Cuvântul, îl interpretează şi găseşte sensul istoriei pe care o trăieşte.

Cartea Apocalipsului foloseşte un limbaj simbolic bogat.

Întâlnim un simbolism cromatic, după care fiecare culoare are o semnificaţie particulară. De la alb, simbol al învierii, la negru, care indică moartea.

Teriomorfismul este un simbolism prin care se atribuie animalelor o forţă particulară.

Avem, de asemenea, simbolismul numeric ale cărui cifre pot indica timpuri împlinite sau timpuri de scurtă durată.

De o importanţă deosebită este numărul şapte care indică totalitatea, ca de exemplu cele şapte scrisori, cele şapte sigilii, cele şapte trâmbiţe. Cunoaşterea acestui limbaj favorizează citirea acestei cărţi şi oferă cheia pentru a trăi credinţa creştină în complexitatea istoriei.

De ştiut că:

  • Locul în care a fost scrisă se pare că este Efes, în timpul imperatorului Domiţian, către sfârşitul primului secol d.C.
  • Referirea la mediul liturgic, ca loc potrivit pentru ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, a fost subliniat de Papa Benedict al XVI-lea în cea de-a II-a parte a exortaţieiVerbum Domini”.
  • Autorul cărţii se prezintă cu numele de Ioan (1,1.4.9; 22,8) şi ca fiind profet (10,11; 19,10; 22,9). Nu este uşor de spus dacă este vorba despre apostolul Ioan; faptul că se prezintă cu acest nume ne arată că are, faţă de comunitatea căreia i se adresează, o mare autoritate.

Filippa Castronovo, fsp
(text tradus din site-ul www.paoline.it)

Citeşte textul: Apocalipsul sfântului Ioan