A III-a Duminică din Postul Mare

Există mai multe imagini sau portrete ale lui Isus care rezultă din Evanghelii. În trecutul recent al Bisericii, au fost unii care l-au considerat pe Isus un revoluţionar. Ca motivaţie, aceştia aduceau diversele atitudini ale lui Isus prin care el voia sa elibereze poporul său de dominaţia străină romană. Textul evanghelic din această duminică însă, era folosit ca argument de către alţii, care vedeau în Isus un evreu pios, fidel faţă de Lege, care în cele din urmă a intrat în conflict cu fariseii. Aceasta este o altă imagine despre Isus, reductivă de altfel. O lectură atentă însă ar ţine cont de ambele imagini, şi ar completa imaginea despre Isus aşa cum rezultă din cuvintele sale. Reluând cuvintele sale din evanghelia acestei duminici, descoperim că ele au o continuitate: „Nu faceţi din casa Tatălui meu…”; „Distrugeţi templul acesta şi în trei zile…”

 Descarcă (209kB)

Prima duminică din Postul Mare

Încă de la început ar trebui să răspundem la o întrebare ce se naşte în mod spontan odată cu trecerea anilor: de ce este nevoie de Postul Mare dacă Cristos a învins moartea? Din această întrebare se mai desprinde una: de ce în fiecare an reluăm Postul Mare?

La aceste întrebări ne răspunde un arhiepiscop din Statele Unite pentru care a fost deja introdusă cauza de beatificare, Fulton Sheen, în cartea sa Din Înălţimea Crucii:

„S-a făcut dobândirea vieţii divine pentru om, dar nu şi distribuirea ei. Cristos a îndeplinit şi a reuşit să umple rezervorul vieţii sacramentale a Calvarului, dar misiunea de a lăsa să se irige sufletele noastre nu este încă desăvârşită".

 Descarcă (197kB)

Duminica a II-a din Postul Mare

Suntem în a doua duminică şi, pentru a avea continuitate cu meditaţia de duminica trecută, vă propun să ne îndreptăm atenţia spre post şi spre ce înseamnă a rezista ispitei cu privire la post. Este foarte elocvent Romano Guardini care, prin scrierile sale, a captat atenţia Sfântului Părinte papa Benedict al XVI-lea: „Ce înseamnă a posti nu din constrângere, ci a posti din disponibilitate interioară? La început se simte doar lipsa mâncării, apoi dispare dorinţa de a se mai hrăni şi, pentru un şir lung de zile, această dorinţă nu se mai întoarce. Când corpul nu primeşte nicio hrană, consumă, hrănindu-se din propria substanţă, dar imediat ce organele cele mai importante încep să aibă de suferit, explodează o foame sălbatică şi atunci viaţa începe să se stingă...

 Descarcă (561kB)