Viaţa

Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti;
ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe gândurile mele;
fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute.
Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă,
tu, Doamne, îl cunoşti deja.
Pentru că tu ai format rărunchii mei,
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
(Mt 6,31-33).

1. Viaţa noastră poate să se desfăşoare în bunăstare sau în sărăcie; poate fi angajată într-o poziţie de conducere sau de subordonare; în starea de familist, celibat sau de persoană consacrată; poate să fie la început, la mijloc sau aproape de apusul său; poate fi foarte scurtă sau poate dura un anumit număr de ani; poate fi angajată într-un serviciu, în artă, în munci manuale sau în educarea copiilor.

2. Să medităm asupra faptului că:
a) Domnul le dă tuturor harurile proporţionate cu starea de viaţă; haruri ce sunt suficiente pentru mântuirea sufletului;
b) în orice stare de viaţă, există sfinţi; tot aşa cum în orice stare de viaţă, există păcătoşi, persoane care nu sunt fidele faţă de datoriile lor;
c) tuturor le este necesară mereu bunăvoinţa pentru a coopera cu harul lui Dumnezeu şi, de asemenea, rugăciunea pentru a împlini voinţa divină în lucrurile uşoare şi a obţine o creştere a harului în lucrurile dificile;
d) este mereu bucuros şi senin, chiar şi în dificultăţi, oricine se mulţumeşte de starea sa şi se gândeşte să lucreze pentru Paradis.

3. Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, lauda lui va fi fără încetare în gura mea. Tu eşti Domnul meu; eu sunt slujitorul tău; dispune de mine conform voinţei tale: „Fie mie după cuvântul tău” (Lc 1,38). Mereu, cu bucurie, te voi adora, te voi lăuda, îţi voi mulţumi. Tot ceea ce mi se întâmplă pot să schimb în aur preţios pentru veşnicie; pot să ofer pentru mai marea ta glorie, Dumnezeule; chiar dacă ar fi o cruce foarte grea.

Examen de conștiință:

Privesc mereu realitatea la lumina veşniciei? Văd mereu în ea o dispoziţie paternă a lui Dumnezeu? Orientez totul, chiar şi cele mai mici circumstanţe şi datorii către Paradis?

Propunere:

În fiecare dimineaţă îi voi oferi lui Dumnezeu, din inimă, ziua mea, rugându-l să-mi dea harul de a o trăi toată conform voinţei sale divine.

Rugăciune:

Doamne, Dumnezeul cerului şi al pământului, condu şi sfinţeşte, susţine şi guvernează inima şi acţiunile mele, simţurile, discursurile şi faptele mele în împlinirea poruncilor tale pentru ca pe acest pământ şi în veşnicie să pot fi mântuit şi liber, o Mântuitorul lumii.

Din cartea Scurte meditaţii pentru fiecare zi din an, de părintele Giacomo Alberione