Prezentare

Rubrica „Meditaţii” este adresată, după cum spunea autorul lor, fericitul Giacomo Alberione, „persoanelor care caută în fiecare zi «nu hrana pieritoare, ci hrana care rămâne spre viaţa veşnică»” (cf. In 6,27). 

Aceste meditaţii ale părintelui Giacomo Alberione publicate în 1948 în cartea „Scurte mediaţii” constituie „depozitul credinţei” Crezului, Liturgiei şi al spiritualităţii creştine: totul fiind elaborat de un preot deosebit de evanghelic şi însetat de perfecţiune.

„Scopul acestor meditaţii este acela de a-l cinsti pe Isus Învăţătorul divin care s-a declarat Calea, Adevărul şi Viaţa. De aceea, în fiecare meditaţie este indicată calea ce trebuie urmată pentru a merge pe urmele lui Isus Cristos; adevărurile pe care Isus ni le-a învăţat şi în care trebuie să credem; viaţa supranaturală, în Cristos, pe care să o trăim” (G. Alberione).

 

Dumnezeu unul

Căci mare Dumnezeu este Domnul și mare împărat peste toți zeii; în mâna lui sunt adâncurile pământului și ale lui sunt înălțimile munților; a lui este marea, căci el a făcut-o, și mâinile lui au plăsmuit uscatul.  Veniți să ne închinăm și să ne plecăm în fața lui și să îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, căci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl păstorește, turma pe care mâna lui o călăuzește”. (Psalmul 95)

1. Dumnezeu este fiinţa perfectă, maximul şi unicul Bine, începutul şi sfârşitul oricărui alt lucru existent.
El este Veşnic, Atotputernic; Adevărul, Domnul ştiinţei, Atotvăzător, Binefăcător, Sfânt; Caritatea, Bunătatea, Frumuseţea. El este Fiinţa necesară: „Eu sunt cel ce sunt” (Ex 3,14); este subiectul cel mai demn al studiului meu, unica autoritate, unica fericire veşnică.

Dumnezeu Tatăl

Pentru voi există un singur Dumnezeu, Tatăl, de la care vin toate şi pentru care suntem, şi un singur Domn, Isus Cristos, prin care sunt toate şi prin care suntem şi noi (1Cor 8,6).

1. Tatălui i se atribuie crearea şi conducerea universului. La început, Dumnezeu a creat cerul şi pământul, plantele, animalele, omul. În atotputernicia sa, a făcut din nimic tot ce există.
Acum Dumnezeu participă la naşterea fiecărui om, creând sufletul şi insuflându-l în trup.
El dispune toate evenimentele, deţine istoria şi conduce secolele: de fapt, acestea, din voinţa sa divină, au pregătit venirea Fiului său; au împlinit, împlinesc şi vor împlini, dezvoltând-o, întruparea lui Isus, până la judecata universală, când Cristos va manifesta în glorie Împărăţia sa.

Dumnezeu întreit

Trei sunt cei care dau mărturie: Duhul, apa şi sângele. Şi aceştia trei sunt una” (1In 5,7).

1. Admirabile și minunate sunt adevărurile pe care credința ni le descoperă despre viața intimă a lui Dumnezeu: unul în substanță, întreit în Persoane. Tatăl ceresc se contemplă din veșnicie în imaginea sa perfectă: Cuvântul pe care el îl naște; Cuvântul tresare răpit de iubire pentru frumusețea Tatălui; din extazul iubirii reciproce dintre Tată și Fiu purcede un incendiu de iubire care este Duhul Sfânt. Dumnezeu trăiește în cele trei Persoane o viață interioară perfectă, infinită, veșnică: el este izvorul, începutul, modelul de viață interioară pentru orice om.

Dumnezeu Fiul

După ce în trecut a vorbit în multe rânduri şi în multe moduri părinţilor noştri prin profeţi, Dumnezeu, în aceste zile din urmă, ne-a vorbit nouă prin Fiul, pe care l-a pus moştenitor a toate, prin care a făcut şi veacurile. Acesta, fiind strălucirea gloriei şi chipul fiinţei sale şi ţinând toate prin cuvântul puterii sale, după ce a săvârşit purificarea păcatelor, s-a aşezat la dreapta maiestăţii, în ceruri, devenind cu atât mai presus decât îngerii, cu cât a moştenit un nume mai deosebit decât al lor (Evr 1,1-4).

1. După ce omenirea a păcătuit în Adam, Fiul lui Dumnezeu i-a spus Tatălui: „Iată-mă, trimite-mă pe mine!” (Is 6,8). Iar Fiul unul-născut s-a întrupat prin acţiunea Duhului Sfânt; a devenit fiul Mariei, a trăit o viaţă sfântă, marcată de oboseală şi dureri; i-a învăţat pe oameni calea spre cer prin exemplele şi învăţăturile sale;