ŞTIRI

  • CLICK PE IMAGINE PENTRU A VIZUALIZA REFLECȚIA 7inviereadomnului17
  • Unicul scop al omului  (meditaţie a fer. Giacomo Alberione)

      
    A-l cunoaşte, a-l iubi şi a-l sluji pe Dumnezeu esteunicul scop al vieţii mele, cel pentru care am fost creat. Toate celelalte sunt subordonate scopului acesta. Pe pământ trebuie să studiem, să muncim, să căutăm binele familiei, să mâncăm, să ne odihnim, să ne recreem, să ne păstrăm sănătatea, dartotul este orientat către mântuire.
    Dacă obţin Paradisul, chiar dacă aş fi pierdut viaţa naturală, am salvat totul. Dacă nu obţin Paradisul, chiar dacă m-am bucurat de viaţă, am adunat bogăţii, am ajuns la cele mai înalte onoruri, totul ar fi pierdut. 

     

     

  • Martori ai Familiei Pauline - Vom cunoaşte câţiva membrii ai Familiei Pauline care au fost recunoscuţi de Biserică pentru virtutea şi exemplul vieţii lor apostolice.
    O altă figură reprezentativă din cele 6 pe care le propunem este Fericitul Giacomo Alberione
    Cei mai mari dintre sfinţii noştri”, scria pr. Alberione, „azi ar pune mâna pe microfon pentru a face cunoscut mesajul lor de adevăr, de dreptate şi de pace. Ne este imposibil de a nu ne gândi la porunca lui Isus: «Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura»” (Mc 16,15). Într-o altă ocazie, Alberione a afirmat: „Publicaţiile, cinematograful, radioul, televiziunea constituie azi cele mai urgente, cele mai rapide şi mai eficiente opere de apostolat catolic”.

    Citeşte mai departe...

                                                                                                    
                                                                                 

     

     

  •  O ELIBERARE RECIPROCĂ

    La Sinodul pentru Africa din octombrie 2009, a făcut multă senzaţie, pe tema iertării, intervenţia lui Geneviève Uwamariya, din congregaţia Surorilor Sfintei Maria din Namur (Rwanda), martoră a masacrelor din Rwanda. Îi lăsăm ei cuvântul: „Sunt o supravieţuitoare a genocidului etniei Tutsi din Rwanda, în 1994. O mare parte din familia mea a fost masacrată în biserica noastră parohială. Vederea acelei clădiri mă umplea de oroare şi de revoltă, tot aşa cum întâlnirea cu unii deţinuţi îmi provoca dezgust şi furie. În această stare sufletească mi s-a întâmplat un fapt ce mi-a schimbat viaţa şi relaţiile. Pe data de 27 august 1997, la ora 13.00, un grup al asociaţiei „Damele milostivirii divine” m-a dus în două închisori din regiunea Kibuye, oraşul meu natal. Acestea veniseră ca să pregătească deţinuţii pentru Jubileul din 2000. Spuneau: „Dacă ai ucis, te angajezi să ceri iertare victimei care a supravieţuit

    Citeşte mai departe...

  • În această scrisoare, Paul îi recomandă lui Filemon să-l reprimească pe sclavul Onesim, amintindu-i că de la Isus, creştinul învaţă nu doar să ierte, ci să aibă şi o atitudine fraternă.

    Mai mult decât o scrisoare, aceasta este un bilet, singurul pe care Paul, prizonier probabil la Efes sau la Roma, îl trimite unei persoane, Filemon, care trăieşte aproape de Colose. Paul, în aceste puţine rânduri, ne oferă imaginea apostolului prizonier al lui Cristos, care suferă pentru creştini; a prietenului care caută binele prietenilor săi şi maturizarea în viaţa creştină; a părintelui spiritual care este îngrijorat pentru fiii săi „născuţi” la credinţă; a păstorului care are grijă de fiecare persoană care îi este încredinţată lui.

    Citeşte mai departe...