ŞTIRI

  • 10privireViaţa  (meditaţie a fer. Giacomo Alberione)

    1. Viaţa noastră poate să se desfăşoare în bunăstare sau în sărăcie; poate fi angajată într-o poziţie de conducere sau de subordonare; în starea de familist, celibat sau de persoană consacrată; poate să fie la început, la mijloc sau aproape de apusul său; poate fi foarte scurtă sau poate dura un anumit număr de ani; poate fi angajată într-un serviciu, în artă, în munci manuale sau în educarea copiilor.
    2. Să medităm asupra faptului că:
    a) Domnul le dă tuturor harurile proporţionate cu starea de viaţă; haruri ce sunt suficiente pentru mântuirea sufletului;
    b) în orice stare de viaţă, există sfinţi;

     

     

  • Martori ai Familiei Pauline - Vom cunoaşte câţiva membrii ai Familiei Pauline care au fost recunoscuţi de Biserică pentru virtutea şi exemplul vieţii lor apostolice.
    O altă figură reprezentativă din cele 6 pe care le propunem este Fericitul Giacomo Alberione
    Cei mai mari dintre sfinţii noştri”, scria pr. Alberione, „azi ar pune mâna pe microfon pentru a face cunoscut mesajul lor de adevăr, de dreptate şi de pace. Ne este imposibil de a nu ne gândi la porunca lui Isus: «Mergeţi în toată lumea şi predicaţi evanghelia la toată făptura»” (Mc 16,15). Într-o altă ocazie, Alberione a afirmat: „Publicaţiile, cinematograful, radioul, televiziunea constituie azi cele mai urgente, cele mai rapide şi mai eficiente opere de apostolat catolic”.

    Citeşte mai departe...

                                                                                                    
                                                                                 

     

     

  •  O ELIBERARE RECIPROCĂ

    La Sinodul pentru Africa din octombrie 2009, a făcut multă senzaţie, pe tema iertării, intervenţia lui Geneviève Uwamariya, din congregaţia Surorilor Sfintei Maria din Namur (Rwanda), martoră a masacrelor din Rwanda. Îi lăsăm ei cuvântul: „Sunt o supravieţuitoare a genocidului etniei Tutsi din Rwanda, în 1994. O mare parte din familia mea a fost masacrată în biserica noastră parohială. Vederea acelei clădiri mă umplea de oroare şi de revoltă, tot aşa cum întâlnirea cu unii deţinuţi îmi provoca dezgust şi furie. În această stare sufletească mi s-a întâmplat un fapt ce mi-a schimbat viaţa şi relaţiile. Pe data de 27 august 1997, la ora 13.00, un grup al asociaţiei „Damele milostivirii divine” m-a dus în două închisori din regiunea Kibuye, oraşul meu natal. Acestea veniseră ca să pregătească deţinuţii pentru Jubileul din 2000. Spuneau: „Dacă ai ucis, te angajezi să ceri iertare victimei care a supravieţuit

    Citeşte mai departe...

  • evrei

    Textul numit Scrisoarea către Evrei a fost definit scrierea celor trei nu! (Vanhoye). În realitate, nu este o scrisoare, ci o predică ţinută, probabil, în timpul unei solemne liturgii creştine, nu de apostolul Paul, ci de un învăţător din I secol d.C. Predica este adresată creştinilor, inclusiv celor de origine ebraică, dezorientaţi şi descurajaţi, pentru a-i îndemna să spere în Isus Cristos, unicul nostru mediator. Chiar de la autor deducem că această scrisoare este, de fapt, un discurs. Acesta afirmă că vorbeşte şi cere atenţia auditoriului la cele spuse (cf. 2,5; 8,1; 9,5). Lipsesc expeditorul şi destinatarul ceruţi de o scrisoare.
    Particularitatea acestui text faţă de celelalte texte din Noul Testament constă în descrierea originală – la lumina liturgiei Vechiului Testament – a misterului lui Cristos în raportul său filial cu Dumnezeu şi în solidaritatea fraternă cu întreaga umanitate păcătoasă.

    Citeşte mai departe...